Arhive categorie: Spaßecke

BRAINSTORMING

We’ve had the opportunity to get to know the choir of our school (Papillons) and discover the view of our beloved singers regarding this activity.

How about we keep exploring our school and now get to know another “community” of Coșbuc: Brainstorming, the theatre group.

In order to find out what it is all about, Pia Massaci has interviewed Ana Naum (10U2)

Brainstorming
Ana Naum, 10U2
-Spune-mi despre procesul de selecție, cați sunteți, cum funționează?
Păi, pentru inceput, fiecare persoană care vrea să intre, o să se înscrie pe o lista, și o să se pună toate numele în ordine alfabetică. —
Trebuie să fii în liceu ca să intri?
Nu, poti să fii din orice liceu din București, ceea ce mi se pare foarte interesant. Apoi, trebuie să înveți un text, un monolog, o poezie sau poți să scrii tu ceva. Dupa ce reciți ce-ai invatat in fața lor, îți vor pune niște întrebări despre tine, întrebări care nu au legatură între ele. Apoi îți dau diferite situații în care trebuie sa te pui și tu trebuie să ii faci să creadă că se intamplă acele lucruri.
-Are vreo relevanță câți ani ai, trebuie sa fii la liceu?
Trebuie să fii între clasa a 9a și a 12a, asta este singura condiție.
-Ce sfaturi le-ai da celor care vor să intre anul viitor?
Păi, pentru a fi admis trebuie să ai încredere în tine, să nu-ți fie teama, să încerci chestii cât mai noi si abia astept să-i văd.
Poți să-mi povestești o amintire deosebita de la un atelier?
Nu am doar una, sunt multe, sunt foarte plăcute, pntru că începi să cunoști oamenii și să-ți dai seama cum sunt ei si e foarte frumos mereu.
-Tu ești proaspăt intrată, nu? Cei proaspat intrați s-au apucat deja de repetiții?
Tocmai am găsit o piesă, si cei proaspat intrați s-au implicat, cu aceasta piesa vom merge la festivaluri. Este scrisa de noi si am ajutat si la scenografie.
Cine sunt coordinatorii Brainului?
Alexandru Ivanoiu, unatc, Madalina stoica, unatc si Alin negutoiu, care studiaza regie tot la unatc.
-Care e structura atelierelor, cât de des vă întâlniți?
În fiecare weekend, sâmbata și duminica, la Coșbuc, facem cam 4-6 ore sau mai mult, dar nu e obositor, pentru că e o senzație unică de fiecare dată.
-Ai schimba ceva la brain, fie la structura atelierelor, fie la repetiții?
Nu, n-aș schimba nimic, e foarte bine cum e acum.
-A fost ușor să te integrezi?
Nu a fost foarte greu, dar e posibil, nu trebuie să-ti fie frică.
-Vrei sa continui cu actoria, să mergi la UNATC după liceu?
Da, cu siguranță, la actorie sau la coregrafie.
-Ai recomanda Brainul si altora care viseaza sa mearga in directia asta?
Da, aș recomanda. Chiar te ajută să te cunoști mai mult ca persoană și să-ți dai seama ce calități ai, chiar merita.

Brainstorming
Ana Naum, 10U2
-Erzähl mir mal über den Auswahlprozess, wie viele seit ihr, wie funktioniert es?
Also, erstens, muss jede Person die in der Theater Gruppe sein möchte sich auf einer Liste anmelden, dann werden alle Namen in alphabetischer Reihenfolge geordnet. —-
Muss du in Coșbuc sein um akzeptiert zu werden?
Nein, du kannst auf jeder Schule aus Bukarest gehen, was ich sehr interessant finde. Dann, musst du ein Text, ein Monolog, ein Gedicht oder du schreibst selber was, das du dann auswendig lernen musst und vor denen spielen wirst. Sie werden dir am Ende fragen stellen, die nicht wirklich was miteinander zu tuen haben. Dann, geben sie dir mehrere Situationen die du so gut spielen musst, dass sie dir glauben werden, dass die Sachen wirklich passieren.
-Wie alt musst du für die Gruppe sein?
Du musst zwischen der 9ten und 12ten Klasse sein, das ist der einzige Zustand.
-Was würdest du denen raten, die nächstes Jahr kommen wollen?
Du musst Selbstvertrauen haben und keine Angst haben, und versuch neue Sachen zu machen. Ich kann kaum auf sie warten!
-Kannst du mir über eine besondere Erinnerung von einen Kurs?
Ich kann nicht eine wählen, ich habe so viele, alle sind toll, weil du die Leute mehr und mehr kennenlernst.
-Du bist auch neu, richtig? Machen die Neuen bei den Proben schon mit?
Wir haben gerade ein neues Stück, bei den die Neuen auch mitmachen, wir werden mit diesen Stück zu Festivals gehen. Wir haben sie geschrieben.
-Wer sind die Koordinatoren der Gruppe?
Alexanru Ivanoiu, Madalina Stoica und Alin Negutioiu, alle studieren gerade bei UNATC.
-Wie oft trifft ihr euch, wie sind die Kurse strukturiert?
Jedes Wochenende, Samstag und Sonntag, bei Coșbuc, 4 bis 6 Studen oder mehr, aber es ist nie ermüdend, weil es jedes mal besonders ist.
-Würdest du je was verändern?
Nein, nichts, es ist sehr gut genau so wie’s ist.
-War es schwer dich zu integrieren?
Nein, nicht so schwer, man muss keine Angst haben.
-Willst du auch Theater studieren?
Ja, mit sicherheit.
-Würdest du Brain auch den Anderen die Theater studieren wollen empfehlen?
Ja, würde ich. Es ist wirklich hilfsreich und du kennst dich selber dadurch besser.

Pia Massaci

Reclame

Wie sieht der Osterhase aus? ~ What Does the Easter bunny look like?

Ostern….Endlich da.

Was bedeutet Ostern für euch? Für uns es ist noch eine Möglichkeit, um eine Zeichnung von Klaus Çoça zu posten. Enjoy!

What does Easter mean to you? For us it is another opportunity to post a drawing by Klaus Çoça. Enjoy!

Happy Easter and don’t forget to make the best of your holiday while it still lasts ☀️

Did you know….

Fun Fact: Wie viele Fußbälle brauchst du? Nun, eine Gruppe von Jungs aus 9R3 beantwortete diese Frage und kaufte innerhalb eines Monats 15 Fußbälle. Der Grund, warum so viele Fußbälle gebraucht wurden, ist, dass immer wieder Unfälle passieren wenn sie in den Schulepausen Fußball spielen. Diese Missgeschicke können die Junge nicht stoppen von etwas zu spielen, was sie alle mögen.

Ein klassisches Beispiel dafür, wie Menschen so viel für ihre Leidenschaften tun würden! Wenn Sie glauben, dass dies ein interessantes Tatsache ist, sprechen Sie darüber mit Ihren Freunden.

Noch etwas: Wenn Sie einen „Rekord” haben oder ein merkwürdiges Tatsache wissen und glauben, dass andere Leute darüber Bescheid wissen sollen, dann nehmen Sie bitte Kontakt mit mir auf.

Fun Fact: How many footballs do you need? Well a group of boys from 9R3 answered this question buying 15 footballs in the span of a month. The reason for needing so many footballs is that accidents kept on happening while they were playing during school breaks and that couldn’t and shouldn’t stop them from playing something they all enjoy, football.

Here you have a classical example of how nothing can stop you from giving in to your passions! If you consider this an interesting fact, show support for our poor guys and spread the word about their issue 🙂

One more thing: If you think you have a record or know a very odd fact that you think people should know about don’t hesitate to contact me

– Cezara 9R2

papillons choir

VARIANTĂ ÎN ROMÂNĂ

Drag, Last-minute, Puzzle, Unit.
Întrebarea a fost: Cum ai descrie corul Papillons?

Se spune că una dintre cele mai bune metode de a te apropia de o persoană este să cânți alături de ea. Corul Papillons al Colegiului Național Bilingv George Coșbuc cu siguranță are parte de legături extrem de strânse între membrii săi. Când le privești numărul la serbarea de Crăciun, la Ziua Școlii sau la orice altă activitate inima iti foșnește în piept, simțind toată dragostea pe care o emană acești oameni deosebiți. O familie.
Dar cine este corul Papillons? Eu am avut ocazia să vorbesc cu membrii săi și am avut parte de o surpriză extrem de plăcută. Oamenii aceștia se remarcă prin originalitatea ideilor, prin pasiunea lor pentru ceea ce fac. Persoane frumoase, pline de viață și cu păreri inedite.

O repetiție tipică

Prima întrebare a fost legată de cum s-au decis să se implice în corul școlii. Deodata ce ai văzut pentru prima oara corul Papillons in acțiune, este imposibil să nu te îndrăgostești. Fie că ai avut dinainte tangență cu muzica, sau pur și simplu te transformi într-un superstar la duș sau in oglindă de fiecare dată când ești singur acasă, locul tău este la cor. Din momentul în care flacăra aceea ți se aprinde în suflet la auzul melodiilor cântate, înscrierea la cor este inevitabilă.
De asemenea, găsirea candidaților se face și la ora de muzică din cadrul școlii. Fiecare elev trebuie să interpreteze o melodie in fața clasei pentru a primi o notă. Indiferent de talent, nota este bună, însă această „testare“ dă ocazia profesoarei coordonatoare, Mariana Stoian, să „vâneze“ vocile cu potențial și scoate la iveală pasiunea elevilor pentru cântat, ce îi va ademeni mai târziu să meargă la preselecții.

„Dar ce avem de gând să facem cu viața noastră?“ Aceasta este întrebarea.
Puțini participanți ai corului investesc în educația muzicală pentru a urma o carieră în acest domeniu. Câțiva dintre ei au o trupă (O mică promovare: Crimea River; Midnight Party), iar alții se concentrează pe dezvoltarea vocii lor pe parcursul anilor de liceu. Această activitate reprezintă o pasiune, un hobby care le va rămâne aproape de inimă toată viața. Păcat, însă, că acești oameni talentați nu au de gând să se axeze pe această artă care ar însemna o carieră „instabilă si plină de sacrificii“ (spun Ioana Alexandra Nistor si Ana Niță) și care s-a transformat într-o industrie „comercială, neinspirată și superficială“ (spune Andrei Roșoiu- Screech). Am avut parte si de răspunsuri mai idilice unde muzica poate să îți ofere o viață bună, ca de exemplu cel din partea lui Alexandru Șandru: „există Teoria celor 1000 de superfani, anume că dacă există 1000 de fani care consumă tot ce produci- tricouri, suvenire, albume- nu ai de ce să îți faci griji.“
Desigur, participarea la cor ar arăta bine pe CV, demonstrând capacitatea persoanei respective de a lucra in echipă, de a se organiza si de a comunica eficient cu ceilalți.

După tot acest efort, suntem noi siguri că vom fi răsplătiți? Olimpiada de anul acesta s-a dovedit a fi extrem de obositoare după toate orele de repetiții îndelungate. Până acum, în schimb, au dat roade, corul calficându-se în etapa naționala dupa ce au luat locul 1 pe Bucuresti. Wow! De-a dreptul impresionant! Chiar astăzi este faza națională si sunt sigură că toți participanții se simt inspăimântați. Acum cateva zile, majoritatea nu păreau entuziasmați, ba chiar nepregatiți. „Ne punem speranța în doamna profesoară Mariana Stoian!“ Așadar, suntem tare curioși să vedem cum se descurcă elevii Coșbucului, daca o să își depășească recordul de locul 3 pe țară de acum 2 ani, însă, suntem cu toții siguri că au muncit enorm și că merită laudele noastre.

„Îmi place atmosfera, chiar dacă avem o groaza de hibe“ spune Radu Antal când întreb despre colectiv. Primul lucru pe care îl auzi când deschizi ușa să intri la repetiții este o serie de râsete urmate apoi de vocalize intense. Ritualul se reia. Așadar reiese modul de lucru al corului, anume o combinație de muncă și distracție. Rețeta pentru un mediu ideal. Elevii nu vin aici doar cu dorința de a se dezvolta pe ei, dar și cu țelul de a aduce ceva grupului : „Pot aduce ceva aici și știu că o să primesc ceva înapoi toată viața.“ (Ana Maria Naum). Desigur, sunt și momente stresante in care totul pare un dezastru pana în ultimul moment, dar, într-un final, totul pare să se aranjeze perfect. (Gilbert Manea) Relatable, nu? Așadar, corul Papillons este, de fapt, o familie formată din oameni care isi aduc contribuția si care construiesc această comunitate bucățică cu bucățică. Un loc unde dedicația si pasiunea sunt apreciate si unde accentul nu se pune neapărat pe talent.
Ceva dezordonat, stresant, agitat, dar care te face să îți fie imposibil să nu îți fie drag.

PASIUNE; UNIT; DEVOTAT.
~Corul Papillons

ENGLISH VERSION

Precious, Last-minute, Mechanism of cogs and pulleys, Connected.
The question was: How would you describe the Papillons choir?

Some say that the most effective method of bonding with someone is to sing together. Surely the members of George Coșbuc Bilingual High School’s choir get to form very powerful connections through this particular activity. When one watches their performances at the Christmas celebration or other school-related festivities their heart suddenly starts pounding, flooding with all the love these splendid people give off. A family.
But who is the Papillons choir? I had the opportunity to interview its members and I was in for an extremely pleasant surprise. These people stand out through the originality of their ideas, through the passion they bear for what it is they do. Beautiful people, filled with love and exquisite and unique opinions.

My first question was related to when they chose to sign up for the choir. Once you’ve seen them perform on stage it is absolutely impossible not to fall in love. Whether you’ve always had a calling for music or you simply turn into a superstar whenever you’re home alone and the shower becomes your stage, you belong at the choir. From the moment your inner fire lights up when hearing their songs, signing up for the choir becomes inevitable.
Finding possible participants is a process which also takes place during music lessons in school. Every student should sing in front of the class in order to get a grade. Despite some people’s lack of talent, the grade will still be good. However, this procedure is actually a “talent hunt” for our beloved teacher and coordinator of the choir, Mariana Stoian, and also an opportunity for students to embrace their passion for music, which later leads to their signing up.

“But what are we to do with our lives?” This is the question.
Few participants are currently investing in their musical training to further pursue a career in this field. Some of them even have a band (Here’s some promoting: Crimea River; Midnight Party), while some are only focusing on perfecting their voices. This activity is a passion, a hobby which will always remain in their hearts throughout their lives. It’s a shame really that only few of them have in mind to go further down this path, which would actually mean an “unstable” career “full of sacrifices” (Ioana Alexandra Nistor and Ana Niță) and that has gradually turned into a “commercial, tedious and shallow industry” (Andrei Roșoiu- Screech). I’ve also received some rather “idyllic” answers which hint that music could actually lead to a utopian lifestyle, such as the one given by Alexandru Șandru: “There’s this theory called ‘The Theory of the 1000 Superfans’: if there are 1000 fans who buy every single thing you produce- T-shirts, souvenirs, albums- then you have nothing to worry about.”
Of course, taking part in such an activity certainly looks good on a CV, showing one’s ability to work in a team, get organized and manage to communicate effectively with others.

After all this effort, are we even sure it will pay off? This year’s olympiad proved to be hard work due to the long, painful rehearsals. Up until now, however, they’ve been rewarded, having been selected to go to the National phase of the contest after having got the first place on Bucharest. Wow! Truly impressive! Actually, today will take part this final part of the olympiad and I bet they are all feeling terrified. A few days ago, when asked, most of them weren’t really excited, they even felt underprepared. “We put our entire faith in our teacher, Mariana Stoian.” Well, we certainly are dying of curiosity to find out how our dear colleagues have dealt with the nervousness and whether or not they shall beat the record of 3rd place from 2 years ago. But, we are all aware of the fact that they have worked a lot and that they deserve all praise.

“I certainly enjoy the work environment, but there are still a few issues” (where aren’t there any?) says Radu Antal when I ask him about the atmosphere. The first thing one hears when opening the door is a series of laughter afterwards followed by intense training. This clearly shows how Cosbuc’s choir functions, a combination of fun and work. The ideal environment. Students don’t come here with the plain idea in mind of becoming better, but also to contribute to the group with something: “I can bring something here and I know that I will get something in return” (Ana Maria Naum). Of course, there are also moments when everything seems to be going downhill, but in the end, everything gets miraculously back on track (Gilbert Manea). Relatable, right? Therefore, Papillons Choir is actually a family, its members each bringing a tiny piece of their soul and creating this marvelous result. A place where dedication and passion are needed.
Something untidy, stressful, agitated, but which makes it impossible for you not to adore.

PASSION; UNITED; DEVOTED.
~Papillons Choir

-Alexandra-Diana Bolovan

Vogel

Ein Vogel hat mehrer Freiheit als mich.

Ich schaue in den Himmel
Und ich sehe einen Vogel,
Dann denke ich:
„Weiß ein Vogel wie die Zeit vergeht?“
Ach! Die Zeit ist sehr wichtig,
So müssen wir es genießen.
Wir sollen lernen, arbeiten…
Und vor allem lieben.
Alles in so kurze Zeit!
Mit der Zeit kommen die Erfahrungen und die Weisheit
Aber wenn unsere Zeit so kurz ist?
Was nun?
Wenn wir nicht alles schaffen, was wir wollen…
Was dann? Erkennt ein Vogel das?
Ich schaue aus dem Fenster und denke:
Gibt es genug Zeit für mich?
Ich bin geboren,
Ich lebe…
Und dann sterbe ich.
Ich stehe im Flugzeug…
Ich schaue aus dem Fenster
Und ich denke:


Weiß ein Vogel wie die Zeit vergeht?


Ana Vlasie

Frühjahrsmüdigkeit–Springtime lethargy

Dies ist die erste Zeichnung, die wir posten. Es ist unserem lieben Künstler, Klaus Çoça (aus Albanien), gewidmet. Das Timing wurde nicht zufällig gewählt. Wir haben uns entschieden, dies jetzt zu posten, weil der Frühling gekommen ist und sie ihren lieben Freund mitbringt: Frühjahrsmüdigkeit!

Stimmt! Habt ihr Lust, etwas zu tun? Ich auch nicht…

Also, genießt diese „relatable“ Zeichnung!

Klaus Çoça (Albanien)

This is the first drawing we post, dedicated to our dear artist, Klaus Çoça (from Albania). The timing is not randomly chosen. We chose to post this now because spring has come and with it it brings her lovely friend: Springtime Lethargy!

That‘s right! Do any of you feel like doing anything? Me neither…

So, enjoy this relatable drawing

Gesündere Brownies~HEALTHY brownies

Hallo! Was sagst du zu dem Rezept? Es hat nur 5 Zutaten und es dauert CA 30 Minuten.

Hierfür brauchst du:

170 g dunkle Schokolade geschmolzen
2 Eier
115 g Honig
40 g Mehl

Präparation:

1.den Ofen vorheizen auf 180 Grad.

  1. dunkle Schokolade schmelzen
  2. Mischen Sie die Eier mit der Schokolade und mit dem Mehl.
  3. Mischen bis das Mehl verschwindet
  4. Stehen die Mischung in eine Backform
    6.Backen es für 15 Minuten..
  5. Guten Appetit!

Hello! What do you think about this new recipe? Anyone can do it because it has only 5 ingredients.

The ingredients are:

170g dark chocolate (melted)
2 eggs
115g honey
40g flour

Preparation:

  1. Preheat the oven at 180 degrees
  2. Melt the dark chocolate
  3. Whisk the eggs with the honey and with the melted chocolate
  4. Add flour and whisk until the flour disappears
  5. Put the mix in a baking tin
  6. Bake it for 15 minutes
  7. Enjoy!

Clara Ionescu

World poetry day

Daria Teleagă, die Dichterin unserer Zeitung, erzählt uns von ihrem Schreibprozess

Hallo! Heute ist World Poetry Day! Dieser Artikel wird ein Text über wie ich Gedichte schreibe, was eine Inspiration für mich ist und na ja, Schreiben im allgemeinen sein.

Zuerst ist es wichtig zu erwähnen, dass ich kein Schriftsteller bin. Ich schreibe über meine Erfahrung, über meine Gefühle, also, über mich und meine Beziehung mit allem das rund mich ist. Am meistens schreibe ich in der Nacht, wenn alles still ist und in meinem Kopf Gedaken herumwirbeln. Dann muss ich alles schnell in meinem Heft schreiben, weil ich schneller denke als schreibe(darum ist auch meine Schrift kaum lesebar).

Weiter lässt sich sagen, dass ich fast jeden Tag die Frage höre: „Was stoßt dich zu schreiben an?” Das ist eine leichte frage, meine ich, und die Antwort ist leichter. Alles. Aber zuerst bin ich eine Inspiration für mich, denn man kann nur über sich selbst ehrlich schreiben, da man sich selbst am besten kennt.

Schließlich, ist Schreiben ein langer Prozess, man kann immer besser und ehrlicher werden wenn man schreibt. Also, wenn du schreiben willst und nicht weiß was, oder du denkst du schreibst nicht schön, erinnere dich dass niemand immer schreiben kann, dass man nur durch lesen und fühlen besser werden kann und dass Texte nicht schön klingen sollen, sondern die müssen dich etwas fühlen machen.

Daria Teleagă, the poet of our newspaper, tells us about the „creation” process

Hello! Today is Worls Poetry Day! This article will be about how I write, what an inspiraton for me is and, well, about writing in general.

First of all, I am not a writer. All I do is write about my experience, my feelings, my relationship with all that is around me. I mostly write at night, when it’s all quiet and thoughts are flying all through my head. Then I write everything fast down, because I think faster than I write.

Further it’s important to say, that i nearly always hear the question: „What makes you write?” Well, this is an easy question with a easier answer. Everything. But firstly, I am an inspiration to me, because you can only write sincerely about yourself, you know yourself best.

Finally, writing is a long way to go. You can always write better and more sincere. So, when you think you don’t write beautiful enough, keep in mind that poetry doesn’t have to contain beautiful words, or sophisticated language or sound in a specific way, poetry just has to make you feel something, anything at all.

Daria Teleagă, CNBGV

Schule in Deutschland- School in Germany

Am Beispiel des Altbrecht-Altdorfer-Gymnasiums

Das Albrecht-Altdorfer-Gymnasium (AAG) ist eine humanistische, neusprachliche und naturwissenschaftlich-technische Schule, das klingt recht kompliziert, bedeutet aber im Klartext nur, dass man zwischen Altgriechisch, Französisch und viel Chemie wählen kann. Mann muss allerdings Latein und Englisch lernen, was von den Schülern unterschiedlich betrachtet wird…Außerdem ist das AAG eine sogenannte Seminarschule, wir beschäftigen also neben den „echten“ Lehrern auch Referendare.

Unsere Schule wurde im Jahre 1880 gegründet und ist dementsprechend würdevoll. Sie wird von etwa 800 Schülern und 80 Lehrern besucht, das Schulgebäude ist also nicht besonders groß, aber mitten in der Stadt Regensburg gelegen und sehr charmant.

Außerschulisch kann man dort einige Freizeitangebote in den Richtungen Sport, Kunst, Kultur, Musik und Theater belegen.Die Lehrer und ihre Methoden könnten kaumunterschiedlicher sein. Gerade junge Lehrer,Referendare oder Lehrkräfte im musisch-künstlerischen Bereich sind recht offen für Technik und insgesamt das 21.Jahrhundert, während andere eher konservativeÜberzeugungen haben und diese in den Unterricht mit einfließen lassen.

Generell ist unsere Schule sehr tolerant, wir haben sogar die Auszeichnungen „Schule ohne Rassismus; Schule mit Courage“ und „Fairtrade-School“ erhalten. Diese Anerkennungen sollten unserer Einschätzung nach auch praktisch täglich aufs Neue verdient werden

Urkundenverleihung

Represented by the Albrecht–Altdorfer Gymnasium

The Albrecht-Altdorfer-Gymnasium (AAG) is a high school grade 5 to 12 or 13 with different focuses. While all students have to learn English and Latin from grade 5 and 6, you can choose between French,more science or Ancient Greek starting at grade 8.The students are more or less fine with that

Furthermore, the AAG is a school that offers teacher trainees the opportunity to gain practical experience in teaching, but of course we also have “real” teachers.The school was founded in 1880, so nowadays the it looks a little bit oldfashioned. We have 800 students and about 80 teachers. The historical building is not too big, but it is located right downtown in fabulous Regensburg and very charming.After school, there are many options to spend the free time with art, music, culture, theatre or sports electives at school.

The teachers and their way of teaching differ from oneanother depending on age and personal style and experience. Especially the teaching methods ofyounger teachers or teacher trainees are new andrefreshing compared to other more conservative onesthat most of the elder teachers use.Since our school offers many subjects our learninggroups often chance but even though it is not alwayseasy we are a great team.

The school is very open and tolerant, we even got acertificate “School Without Racism” meaning that we try our best to guarantee equality and same opportunities for everyone and a certificate “Fairtrade School” meaning that our school sells fair produced groceries. We’re proud of that und seek to deserve it every day!

Artikel geschrieben von unseren beliebten Freunden aus Regensburg (Deutschland): Anna Büttner & Fabian Bleiziffer

Article written by our beloved friends from Regensburg (Germany): Anna Büttner & Fabian Bleiziffer

Müde

Ich habe mein Abitur in der Tasche
Und was nun?
Für meine Zukunft entscheiden, aber ich bin schon müde. Ich will…
Wie Vogel hoch fliegen und immer weiterfliegen.
Wie Löwen angstfrei und sorgenlos sein.
Leben, veralten, sterben; alles wird schnell fertig sein
Und dann kommt das Ende.
Aber ich bin schon müde. Ich will.
Für immer jung und zeitlos sein
Für immer trauen und vertraut sein
Weglaufen, vereisen, lieben und an Träume glauben.
Aber ich bin schon müde.
Ich habe mein Lizenzdiplom in der Tasche.
Und was nun?
Zeit ist knapp, Zeit reicht mir nicht.
Die Welt ist aber klein und du bist groß.
Ich bin schon müde und ich will…
Nachts nicht schlafen, tags nicht wach sein
Für immer jung sein und weglaufen.
Für immer lieben und geliebt sein.
Aber ich bin schon müde

Daria Teleaga